Insulina vegetala

Alte surse de insulina din natura:

  Afinul - insulina vegetala 

 Afinul creşte şi se dezvoltă în zona de munte (îl întâlneşti în special în zone cu temperatură moderată şi umiditate crescută) 

 În scopuri terapeutice se folosesc atat frunzele de afin cat şi fructele: primele dintre acestea se culeg pentru uz începând cu sfarşitul lunii iunie până în luna septembrie. 
 Fructele de afin au în compoziţie substanţe antibacteriene şi antiseptice şi, foarte important, inulina, un echivalent vegetal al insulinei. 
 Sărurile de calciu, potasiu, sodiu, magneziu, vitaminele precum A, C, B1, B2 şi proteinele conţinute în fructul de afin (chiar şi după ce fructele sunt uscate) transformă acest semiarbust într-un medicament natural miraculos pentru sănătatea ta. 
 Atât fructele cât şi frunzele arbustului reduc nivelul de zahăr din organism (efect hipoglicemiant). 
 Indicatii terapeutice:
  Afinele sunt recomandate pentru diabet, infecţii urinare, indigestie, gută, infecţii gastrointestinale, diaree, bronşită, tuse convulsivă, enterite, dizenterie, febră tifoidă, psoriazis, faringite, stomatite, hepatite, obezitate, ateroscleroză, tonifiere organism persoane de vârtsa a - III - a, copii sau adolecenţi. 
  Administrea: 
  Ceaiuri sau infuzii. Laşi la infuzat 1 cană de apă fierbinte cu o linguriţă cu vârf de fructe uscate sau frunze, apoi strecori. Se beau în medie 2 căni pe zi. 
 Din fructele uscate se prepară ceaiul antidiabeic la care evident se pot adauga şi frunze de mentă. 
 Poţi consuma fructele şi proaspete sau transformate în suc natural consumate dimineaţa, pe stomacul gol, timp de 4 - 5 zile. 
 Terciul de afine: S fierb 2 linguri fructe de afin proaspete în 0.5 litri de apă timp de 30 de minute (diaree, infecţii urinare, cistite, diabet, reumatism). 
 Dacă te confrunţi cu eczeme sau cuperoze se ţine la macerat timp de 6 ore două linguri de frunze de afin, după care poţi bea câte 2 căni pe zi. 
 Tinctura din fructe zdrobite (se pot pune şi frunze proaspete). 
 Se pun într-un vas 30% fructe, restul alcool de 60 grade şi se lasă la macerat 2-3 săptămâni, apoi se strecoară şi se consumă de 3 ori/zi câte 15-30 picături, iar în situaţii mai grave se administrază de 3 ori pe zi câte o lingură dizolvată într-un pahar cu apă (diabet, infecţii urinare, afecţiuni oftalmologice, afecţiuni dermatologice. 
 Cidrul tonic din afine: 
 Ingrediente:

•  3 kg de afine 
•  zeama de la o lămâie 
•  100 g îndulcitor natural din ștevie 

 Mod de preparare:
  Punem fructele cu zeama de lămâie intr-o oala la foc mic, amestecam usor din când in când și le lăsam așa pana încep sa se ridice la suprafața. 
 Le scoatem afara, strecuram siropul și îl lăsam sa fiarbă preț de 5-6 minute la foc molcom, pentru a ieși sucul din afine. Adăugăm îndulcitorul natural din ștevie și mai fierbem 3 minute. Turnam in sticle sterilizate și le punem la bain-marie, pana se răcesc de la sine. 
 Cu fructele rămase putem face un gem. 

  Castravetele amar (momordica) - insulina vegetală

  Castravetele amar (Momordica charantia) este fructul cu formă alungită a unei plante asemanatoare castravetelui. La maturitate, culoarea sa se schimbă din verde în galben-portocaliu, iar ca şi consum se folosesc inclusiv seminţele, nu doar fructul propriu-zis, care pot fi măcinate şi amestecate în mâncare. 

 Consumul de castravete amar pentru diabet este recomandat deoarece acesta conţine vitaminele A, B1, B6, B9, B12, C, E si K si minerale precum calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier si zinc. 
 De asemenea, contine fibre alimentare, carbohidrati si un mare aport de nutrienti:
  17 aminoacizi, dintre care 16 identici cu aminoacizii insulinei bovine.
 polipeptidă-p şi vicină, 
 2 compuşi cu activitate asemănătoare insulinei; 
 charantina, substanţă activă care, datorită acţiunii puternice hipoglicemiante, scade nivelul de glucoză din sânge.
  Momordica charantia este are următoarele beneficii în lupta cu diabetul: 
 – scade nivelul glicemic; 
 – îmbunătăţeşte nivelul de zahăr din sânge; 
 – stimulează producţia de insulină. 
 Administrarea concomitentă a castravetelui amar (indiferent că vorbim de suc sau suplimente alimentare) şi a medicamentelor pentru diabet poate duce la o scădere dramatică a nivelului de zahăr din sânge, de aceea întotdeauna este recomandată consultarea unui medic specialist. 
 Deşi principala sa întrebuinţare rămâne prevenţia şi tratarea diabetului, consumul de Momordica charantia este indicat şi în: 
 – tulburări digestive; 
 – boli de ficat; 
 – hipertensiune arterială; 
 – pietre la rinichi; 
 – psoriazis; 
 – protecţie împotriva cancerului şi a tumorilor datorită proprietăţilor sale antitumorale. 
 Retete: 
 Pentru a preveni sau trata diabetul zaharat se bea un pahar cu suc proaspăt de castravete amar în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, sau preparaţi un decoct prin fierberea unor bucăţi din acest fruct în apă 
  Suc verde pentru reducerea nivelului de zahar din sange Ingrediente 1 mar verde 1/2 castravete amar momordica 1/2 castravete 2 tulpini de telina 1/4 lamaie Mod de preparare: 
  Introduceti ingredientele in blender si procesati pana cand obtineti textura dorita. 
 Suc din momordica 
 Pentru a prepara va trebui sa-l sectionati pe lungime sau latime si sa-i scoateti semintele. Bucatile rezultate se trec prin storcatorul de fructe si legume si se bea sucul. Daca nu aveti storcator de fructe si legume, il puteti marunti la blender si puteti consuma piureul obtinut. 
  Ddecoct din 3-4 rondele de fructe. 
 Fructele uscate se introduc când apa atinge temperatura de fierbere, se lasă să dea în 5-6 clocote, apoi se infuzează 10-15 minute. reparatul astfel obținut se filtrează și se bea neîndulcit sau îndulcit cu un îndulcitor natural din Stevia rebaudiana. 
 Sunt recomandate 3 ceaiuri pe zi, în cure de 6 săptămâni. 
 Ceaiul de momordica: se poate face din rondele de castravete, crude sau uscate, funzele catravetelui, utilizandu-se toata planta. 

  Papadia 

 Păpădia este una dintre cele mai puternice plante detoxificante, de la care se folosesc toate componentele sale. 

 Remediile pe bază de păpădie reglează nivelul glicemiei, detoxifică şi protejează ficatul, scad nivelul colesterolului rău şi combat anemia.
  Bolile hepato-biliare, hepatita cronică sau diabetul sunt primele afecţiuni în care păpădia a fost folosită cu succes. 
  Se culeg florile, iar după ce au fost spălate, se rup florile şi se consumă tulpinile crude. Sunt suficiente 5-6 tulpini zilnic, iar pentru diabetici, se recomandă consumarea a 10 – 15 tulpini zilnic, în perioada în care este înflorită. 
 Infuzia de păpădie este un depurativ natural al întregului organism, contribuind eficient la eliminarea toxinelor. Se obţine amestecând două linguriţe cu plantă uscată (partea aeriană alcătuită din frunze) şi o cană cu apă. După ce apa a dat în clocot, se lasă preparatul la infuzat timp de zece minute, după care se strecoară şi poate fi băut, fără a se îndulci cu zahăr rafinat. Sunt recomandate mierea de albine şi zahărul brun. 
  Tinctura de păpădie, care se obţine din 20 g rădăcină uscată de păpădie şi 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se lasă la macerat timp de zece zile, agitându-se de patru ori pe zi. Apoi se filtrează şi se lasă la decantat încă şase zile. Se păstrează în sticluţe cu dop picurător. 
 Precautii: persoanele care iau medicamente orale pentru diabet sau insulină, anticoagulante, antiacide sau alte medicamente care sunt metabolizate de ficat, trebuie să evite păpădia. 

  Brusturele tratează diabetul 

  Rădăcina de brusture are proprietatea de a scădea zahărul din sânge, de aceea este recomandată celor care suferă de diabet. Acţiunea hipoglicemică a plantei se datorează conţinutului foarte ridicat de inulină. 
 De asemenea, scade eliberarea de glucoză la nivel hepatic şi stimulează secreţia de insulină din celulele pancreatice. 
 Decoctul din rădăcină de brusture se prepară din 2-3 linguriţe de rădăcină măcinată. Se fierb într-o cană de apă până se pierde o treime din lichid. Se strecoară, iar decoctul se împarte, de regulă, în 2 porţii. 
 Se beau dimineaţa şi seara. 

 Dudul 

 Organele vegetale utilizate în medicina naturistă sunt: frunzele tinere, fără peţiol, care se recoltează în lunile mai-iunie, fructele mature şi proaspete şi scoarţa ramurilor tinere, strânsă primăvara. 

 Frunzele au efecte antidiabetice, antidiareice, astringente, hipoglicemiante. Planta conţine acid galic, care nu permite zahărului să intre în circulaţia sângelui. 
  Tinctura este recomandată atât pentru tratarea diabetului, cât şi prevenirea instalării lui în cazul persoanelor care au glicemia ridicată. 
 Forme de utilizare: 
 - infuzie din frunze (una-două linguri frunza uscate şi mărunţite la 250 ml de apă clocotită), consumată, fără îndulcire, după mesele principale sau câte o lingură la intervale de o oră, pentru scăderea glicemiei la diabetic; 
 - tinctura din frunze macerate timp de 21 de zile în alcool alimentar, se strecoară şi se utilizează câte 30 de picături, diluate cu apă, de trei ori pe zi, înainte de mesele principale. 

 Fasolea, duşmanul de temut al diabetului 

 Mai este cunoscută şi sub denumirea de “mâncător de zahăr”, pentru că este foarte bogată în fibre vegetale, care împiedică absorbţia zaharurilor şi reduc secreţia de insulină. 

 Tecile de fasole (galbena) conţin compuşi care neutralizează factorii care inactivează insulina. 
 Se recomandă: Decoct din teci de fasole mărunţite (una-două linguri la 250 ml de apă), care se fierbe 5-10 minute şi se beau două-trei căni pe zi, dintre care una dimineaţa, fiind un diuretic şi un depurativ puternic, care curăţă organismul de toxine. 
 Efectul antiglicemiant creşte dacă la tecile de fasole mărunţite se adaugă şi frunze de afin (în cantităţi egale), consumate înainte de mesele principale. 

 Consumul zilnic al unei cantitati de circa o farfurie de fasole verde, spre exemplu, poate ajuta la scaderea valorii colesterolului cu pana la 20%.